Când nu ne mai considerăm abili,
Recunoaștem, umblând în lumină:
Suntem fragili, vulnerabili,
Dependenți de Puterea divină!
Când suferim, cu pace, pe nedrept,
Duhul Sfânt, odihnindu-se-n noi,
Ne mângâie inima-n piept:
Ceresc balsam pentru creștini-eroi.
Când lumea te tratează „de sus”,
Amintește-ți că ești os,
Din oasele lui Isus,
Carne din Trupul lui Cristos!
Când primești rău pentru bine,
Ocări, în locul mulțumirii,
O, ce Har e peste tine,
Să semeni cu Domnul Iubirii!
Când ai parte de-ncercări,
Primești, de la Omul Durerii,
În duh-binecuvântări-
Și cununa de sfânt a răbdării.
Nici un cuvânt descins de sus
Nu rămâne fără rodire,
Nici o faptă lucrată-n Isus,
N-adastă fără răsplătire!
Căci El schimbă răul în bine,
Blestemul în ferice prorocire,
Așa lucrează Harul în tine,
Copil de Rege, intră-n moștenire!
Știind, aștepți ca-n suferință,
El să dea, din belșug, mângâieri,
Trăind zi de zi prin credință,
Vei trece doar prin primăveri!
Stă scris că suntem os din oasele Lui...
Suntem adesea plini de intenții bune dar fără putere. Dumnezeu să ne îmbrace cu puterea Sa, prin Duhul Său cel Sfânt, care este o eternă primăvară și o bucurie negrăită!